Unde e echilibrul? Ce e toleranţă şi ce e prostie?
Ca orice obiect ce stă pe lângă noi, toleranţa are limite. În momentul în care ea depăşeşte această limită, devine prostie. În ambele cazuri: când e prea multă sau când nu e deloc.
Toleranţa pe care societatea ne-o propune nu se mai poate numi toleranţă. A fi tolerant azi, presupune a nu avea personalitate, a nu-ţi exprima ideile în societate. Te enervezi dacă cineva te supără sau te scandalizează comportamentul unor oameni? Taci şi dă dovadă de toleranţă! Cei mai mulţi ne retragem în momentul ăsta, sub influenţa temerii de a fi etichetaţi drept necivilizaţi. Deci, toleranţă înseamnă să taci şi să digeri în linişte tot ce se poate. Dacă vecinul are chef să-şi dea drumul la nevoi de la etajul 3, vei fi tolerant şi vei tăcea. De ce? Pentru că omul are drepturi!
În una din şcolile Canadei, cuvintele "mamă" şi "tată" sunt interzise pentru a nu fi lezaţi copiii care au două mame sau doi taţi. Vă întreb din nou. Cât e toleranţă şi cât e prostie?
În acest fel, toleranţa asta de tip european îşi va pierde din valoarea ideologică şi va deveni un tip de viaţă absolut normal: oricum s-ar dezvolta lumea sau vecinul, tu vezi-ţi de treaba ta şi fi tolerant. Din prea multă toleranţă, în scurt timp, vom uita ce e normal şi ce nu. Vom spune că e intolerant să faci o distincţie între bine şi rău. Treptat: azi abia reuşesc să nu-mi exprim verbal dezaprobarea, mâine mi-o înghit în sec, peste două zile o înghit fără vreun resentiment, iar într-o săptămână voi uita că am avut ceva de zis. Aşa se va întâmpla şi cu noi: treptat vom uita inclusiv să facem distincţia între bine şi rău.
Nu contest toleranţa în sine, ci forma în care ne e prezentată astăzi. Toleranţă trebuie să existe şi încă e nevoie să se propage, dar nu în forma haotică în care ne este prezentată. În plus, în niciun caz, toleranţa de astăzi nu poate fi combătută cu metode a la Breivik.
P.S.: Articol inspirat de titlul acestui articol.
Eu nu-s deloc şi recunosc ^_^
RăspundeţiŞtergerehttp://muzicadirectpenet.blogspot.com/
RăspundeţiŞtergereFoarte interesant ... oare de ce nu merge?
RăspundeţiŞtergereSă încec pe bucăţi, Partea I
RăspundeţiŞtergereAm arătat cuiva care trăieşte în Toronto acest articol al tău, insistând pe acest pasaj.
"În una din şcolile Canadei, cuvintele "mamă" şi "tată" sunt interzise pentru a nu fi lezaţi copiii care au două mame sau doi taţi. Vă întreb din nou. Cât e toleranţă şi cât e prostie?"
Acel "În una din şcolile Canadei..." face ca toată fraza să se reducă argumentativ la valoarea unui zvon.
Omul zicea că a văzut odată o ameţită la o televiziune locală, cu un program care este asemănător cu al OTV-ului nostru, vorbind despre asta la o emisiune unde erau prezentaţi tot felul de ciudaţi. Tu de unde ştii treaba asta?
Partea a II-a
RăspundeţiŞtergereLegat de întreg subiectul, povestea cu toleranţa este una extrem de complicată, nu se poate reduce la câteva principii.
Aceasta, de fapt intoleranţa, este foarte prezentă nu doar în România ci şi în Europa deşi vesticii se afirmă a fi foarte toleranţi deoarece îi prinesc pe cei veniţi din estul european, din Asia, Africa, sau America Latină, le aruncă un oscior apoi îi fotografiază şi îi prezintă ca şi cum ar fi fotografiat nişt maimuţe la zoo.
Deşi veneau şi ne dădeau lecţii de comportament faţă de minoritari, când ne-am dus la ei ne-au tratat infect. Acum nărozii nu mai ştiu cum să scape de ţiganii despre care nouă ne spuneau cât sunt de buni şi ce tradiţii minunate au (evident că nu ştiau de copii cununaţi de mici de exemplu sau de refuzul faţă de tot ce de numeşte şcoală sau săpun, dar acum au aflat şi sunt oripilaţi), în tot mai multe locuri vedem cum românii în general sunt consideraţi ţigani, hoţi, violatori, un fel de animale inferioare căţelului lor de acasă.
Personal nu văd de ce trebuie să ne opărim pentru asta. La noi discriminarea este la nişte cote incredibile. Şi nu de ieri de azi. Vedem o intoleranţă etnică, una care ţine de rasism (aici intoleranţa se manifestă în ambele sensuri, atăt de la majoritar spre minoritar cât şi invers, dacă nu crezi, încearcă să îţi găseşti o gagică ţigancă, nici părinţii tăi şi nici ai ei nu vor fi de acord, chestie verificată pe propria mea piele :D ). Nici cea din motive religioase nu este tocmai inexistentă în ţara asta, iar asta e cea extrem de gravă, pentru că generează fundamentalism (vezi talibanii). La noi îmi vin în minte două cazuri de o gravitate excepţională. Povestea cu lupta de la retrocedarea Catedralei Greco-Catolice din Cluj, catedrală construită pe cheltuiala papalităţii şi donată Bisreicii Greco-Catolice din România, precum şi cazul de la Ocna Mureş care a culminat cu bătaia de prin 2002, ambele cazuri foarte mediatizate, asta deşi constructiv, bisericile catolice au ceva ce nu se poate schimba, oricâte şmecherii ar încerca preoţii respectivi. Forma navei. La cele ortodoxe e pătrată, iar la cele catolice este prin definiţie dreptunhiulară, cu axul lung trecânde de la altar la clopotniţă.
Poate ar rebui să amintesc încă ceva. Încălcarea din partea BOR a unei înţelegeri care cuprindea un acord foarte vechi, acela de recunoaştere a botezului. Aminteşte-ţi cununia Monicăi Gaborcu Virinel. Fata a trebuit botezată înainte de osicierea cununiei. Unde e gravitatea. Botezul mai e numit şi încreştinare şi nu trecere la ortodoxie. Adică, fata fiind catolică nu era crestină? Dacă n-ar fi sinistru, ar fi haios. Cum adică? Nu e creştin Catolicismul?
Partea a II-a (şi ultima)
RăspundeţiŞtergerePăi să vedem. Primul cap al Bisericii Creştine Primordiale e SF Petru, papii fiind urmaşii ăe linie directă ai acestuia. Fără a vrea să rănesc sensibilităţi, Biserica Ortodoxă şi cea Anglicană sunt de fapt nişte ramuri desprinse din trunchiul principal la Schismele corespunzătoare din motive pur omeneşti. Cea anglicană a aprut pentru că unui rege i s-a interzis să se recăsătorească, cea ortodoxă, că un Împărat al Bizanţului, om extrem de bogat şi puternic a considerat că este aiurea ca un papă aflat undeva la mii de kilometrii poate să îi fie considerat cumva superior, asta nici măcar în realaţia cu divinitatea.
Ştii de unde vin toate astea de fapt? De undeva din zona oamenilor consideraţi publici, oameni care sunt ascultaţi de multă lume. N-am să vorbesc de politică. Odată, într-o emisiune a lui Măruţă, era învitat un preot care cântă şi muzică populară.Cristian Pomohaci. În ceea ce spunea, a introdus o ... şopârlă, pe care am auzit-o şi la alţi ortodocşi. "Românii sunt ortodocşi de două mii de ani". Ai auzit aberaţie mai mare? Acum 2000 de ani, nu existau români, nu exista Creştinism, nu exista nici Ortodoxia. Pînă la Marea Schismă mai trebuia să treacă un mileniu.
Este normal astfel ca ţaţa Frosina, care atunci când nu mulge vaca sapă la câmp să apună că ceilalţi nu sunt de acceptat.
Dacă nu eşti de acord cu ce am spus eu, şi crezi că suporţi dezvoltarea subiectului cu detalii ... OK
În concluzie, dacă vrem să devenim o societate civilizată (a nu se înţelege "o societate europeană" că au şi ăia bubele lor în cap) ar trebui să facem un fel de introspecţie, apoi să ne gândim dacă ceea ce ne desparte, ne face diferiţi mai important decât a trăi în bună înţelegere, singura care poate face ca toţi să trăim bine.
Întotdeauna, intoleranţa generează sărăcie, nemulţomiri, durere, lacrimi şi sânge. Dar pentru a avumge să acceptăm aceste diferenţe, trebuie să le înţelegem şi să înţelegem şi valorile celuilat. Vrei să vorbim despre civilizaţia europeană care în autosuficienţa ei a zdrobit înbrăcată în armură la Cruciade o societate arabă sau la descoperirea Americii a împins spre extincţie civilizaţiile locale în numele Creştinismului, fără a ţine cont că, dacă se înţelegeau omeneşte avea toată lumea de câştigat? Tot intoleranţă era şi acolo, tot distrugeri, lacrimi şi sânge.
P.S. Văd că ai o poză cu IPS Andrei. Când îl mai vezi, întreabă-l dacă mai are mitraliera care a fost în Decembrie 89 pusă în clopotniţa catedralei din Alba Iulia, când cu Loviluţia şi dacă mai ţine ciornele textelor pe care le-a scris la "Mănăstirea" Secu ... (Aici iar avem dacă vrei de discutat, tot legat de intoleranţă, nu doar faţă de greco-catolici ci chiar formarea unei mitropolii noi doar pentru că la vot a ieşit IPS Streza, IPS Ananie, iertat să fie, nici măcar nu a fost ales, cum e canonic, ci a fost numit. N-am să spun că e vreo legătură cu gradele de pe reverenda Patriarhului... dar ...
Hai pa...
P.P.S. Dacă zici că vrei să te faci jurnalist, atunci ştii că libertatea de exprimare e sfântă. Asta în caz că îţi vine ideea să ştergi ce am scris
1. Sincer nu pot să spun că faza cu școala din Canada e 100% adev., dar dacă prietenul tău de acolo zice că a auzit, înseamnă că se prea poate să fie reală treaba. Fum fără foc nu iese.
RăspundeţiŞtergere2. La faza cu botezul fugi prin ceață. E o chestie mai complicată.
3. Cristian Pomohaci nu reprezintă în niciun fel Biserica Ortodoxă Română. Mă limitez la asta.
4. Cred că ești de acord cu mine că cuvântul de ordine în pb cu toleranța e echilibru.
5. Nu cred că îl cunști personal pe IPS Andrei, așa că comentariile tale sunt apă de ploaie pe subiectul ăsta.
P.S.: Da, știu. În general îmi place că ai adus argumente destul de ok, dar puteai totuși să-mi trimiți un mail. Era mai ușor.
Zici
RăspundeţiŞtergere1. E real cam ca şi cometa Elenin (Dacă te uiţi la OTV înţelegi :D )
2. Ce crezi că nu e în regulă ce ce am zis? Că e greşit considerând că botezul înseamnă încreştinare şi e anterior ideii de ortodoxie?
3. E drept, Pomohaci nu reprezenta pe nimeni, dar crezi că mulţi observă acest detaliu?
4. Evident că sunt de acord cu toleranţa, fără ea se ajunge la extremism. Întotdeauna extremismul naşte suferinţă. Tocmai pentru că sunt de acord am scris. Doar că am considerat că e bine să completez câte ceva.
5. Pentru a şti că în clopotniţa catedralei a fost o mitralieră în 89 sau că CNSAS s-a dat rezultatul că a fost informator, nu trebuie să-l cunoşti. Nici nu trebuie să te temi în vre-un fel, nu am scris nimic din ce nu este public. Dacă o făceam, îţi prezentam de unde am infoemaţia şi eventual dovezile.
Dacă te vei uita pe blogul meu, Românica blues, vei observa că, de obicei, îmi argumentez afirmaţiile şi pun lincuri la toate importurile.
Că veni vorba, poate vrei să postezi şi tu acel articol umanitar de ajutor pentru actorul Mircea Anca de la Teatrul Naţional Bucureşti, regizor şi profesor de actorie. Este foarte bolnav şi are nevoie de ajutor. Eu l-am postat în urma unei rugâminţi pe care mi-a trimis-o pe mail actriţa Medeea Marinescu. Uită-te aici: http://romanicablues.wordpress.com/2011/09/25/ajutor-pentru-salvarea-vietii-lui-mircea-anca-actor-regizor-si-profesor-de-actorie/
Foarte bune înrebările ridicate aici... Chiar aşa, până unde să tot mergem cu toleranţa?
RăspundeţiŞtergereUite un exemplu cum, din prea mult exces de toleranţă, se face un soi de reîntoarcere al segregare rasială...
http://munteanuk.blogspot.com/2010/05/cat-de-discriminatoare-poate-fi.html